VINTAGE   FABRIQUE  –  MANUFACTURA  DIN   PĂDURE

Obiecte manufacturate unicat din lemn  și alte materiale naturale, prin metode tradiționale , dar și  originale de prelucrare, îmbinare și recondiționare, prepararea baițurilor și culorilor vegetale, cu pigmenți naturali, vopsirea și decorarea manuală.

 Cine suntem?

            Manufactura din Pădure s-a născut într-un cătun tăcut de munte din inima Carpaților, aflat lângă apa Tarcăului, la poalele pădurilor de brazi, acolo unde străjuiește de sute de ani un modest Schit. Pustietățile nu ne-au înfiorat, sălbăticiunile desișurilor de molizi, zgomotul izvoarelor, freamătul codrilor și nici viața celor câtorva eremiți retrași din vârtejul lumii amăgitoare, nu ne-au tulburat liniștea, ci ne-au inspirat să iscusim obiecte simple, ca-n basme și vremurile de demult și să dezvăluim frumusețea inegalabilă a lemnului din codrii carpatini ai Moldovei, tradiția în manufactură și sensibilitatea sufletului românesc.

Schitul Tarcau din Muntii Tarcaului.

Ce ne-am propus?

            Vrem să arătăm lumii  cum  trăiau bunicii noștri  care  știau că lemnul are suflet, că orice bucată este vie și prețioasă, are istoria și viața ei, merită respect și poartă cu sine, ducând în vecie, o parte din  ființa celui ce-l modelează.

Astăzi, lemnul românesc este irosit fără milă, furat, aruncat la marginea drumurilor, putrezind în așezări părăsite ori luând calea străinilor. Toți știm că resursele sunt pe sfârșite  și consumăm mai mult decât natura ne poate da, lăsând o țară mai săracă pentru copii noștri.

De aceea ne-am propus să manufacturăm obiecte unicat, frumoase, simple și utile, însuflețind lemnul vechi, piatra, sfoara, pânza de sac  și  cea de ștergar, covorul țesut și șnurul împletit după modelul bunicilor noastre. Credem că orice „vechitură” are valoare și încercăm să salvăm orice bucățică de lemn ce poate deveni valoroasă: în obiectele noastre veți regăsi mai multe elemente provenind din obiecte vechi de mobilier, uitate și aruncate în poduri de case vechi  și magazii, „lețuri” din garduri sau lemn vechi din grajduri, stâni  și case abandonate, de care nimănui nu-i mai pasă, ori din grămada de lemne pentru foc … Numai în acest mod reușim să salvăm tradiția, dar și mai mulți copaci de la tăiere și poate, de ce nu, o mică parte din această țărișoară și pădurile ei virgine.

Este adevărat că manufactura noastră este foarte mică, nu avem utilaje sofisticate și nici tehnică nouă, lucrăm având doar câteva unelte pe care altădată le găsești în gospodăriile  țărănești, obiectele noastre sunt simple, poartă patina timpului și imperfecțiunile naturale ale lemnului, reînviind tradiții de îmbinare, prelucrare, vopsire și decorare, însă planurile noastre sunt mari și sperăm să reconstituim în viitor o manufactură veche, autentică și românească.

Cum ne-a venit ideea?

            Simplu și natural! Am lucrat la renovarea casei străbunicilor noștri, despre care se  știe că a fost ridicată pe la 1900 și am descoperit o comoară – lemnul vechi folosit cândva la construcție, dar și mobilier vechi, pânză de sac, sfoară și multe alte lucruri uitate de zeci de ani, pe care ne-am propus să le salvăm, să le redăm viață  și suflet. Așa s-a născut ideea unei manufacturi – un fel de fabrică de „vechituri”, învăluită în mister și pânze de păianjen, în care lucrează meșteri, calfe și zâne, dar și a unei prăvălii pentru cei ce știu să prețuiască frumusețea vremurilor apuse, în care poveștile erau înnodate în sfoară, ornate cu pietre, șiret și mărgele de sticlă și purtau parfum de lemn îmbătrânit și pânză de sac.

Credem că orice „vechitură” are valoare și încercăm să salvăm orice bucățică de lemn ce poate deveni valoroasă

Să vă spunem o poveste!

            A fost odată ca niciodată un iscusit meșter tâmplar care trăia în pădurile adânci din inima Tarcăului. În manufactura sa mititică, meșterea o mulțime de lucruri frumoase: oglinzi  fermecate, ca de cleștar, blidare și polițe de basm, dulăpioare pentru ascunzișuri, lădițe pentru cerdac, cutii pentru domnițe  și cufere de zestre, laițe, casete pentru podoabe  și pietre prețioase, măsuțe și scăunele, agățătoare pentru chei  și veșminte, coșuri și coșărci împletite cu iscusință  și alte minunății, pe care le împodobea cu flori, pietre, fluturi, scoici, gâze, crengi, bureți și mușchi de pădure  și tot ceea ce natura îi dăruia. Și pentru că meșterul iubea pădurea  și toate viețuitoarele sale, refuza să iscusească obiecte din copaci tăiați  fără milă, meșterea lemnul vechi, crengi, scoarță ori alte „putregaiuri” aruncate în pădure, pe marginea drumului sau din construcții abandonate: stâni, grajduri, locuințe părăsite, garduri și magazii dărâmate – adevărate comori pe care oamenii nu știau să le  prețuiască. În căutarea lor, într-o zi, meșterul a ajuns la o casă veche de peste un secol; a urcat în pod și s-a minunat de grămezile de scândură, lețuri  și lemn bătrân de câteva zeci de ani. Fiind ostenit de peste zi, meșterul a adormit cu gândul  la comoara găsită. În vis, zânele i-au arătat o mulțime de obiecte minunate  și i-au șoptit să le meșterească. Și meșterul a început să iscusească ceea ce a visat …